Înveți ce înseamnă limita unei funcții, cum recunoști cazurile de nedeterminare și cum le elimini prin factorizare, amplificare cu conjugata și limite remarcabile.
Ce se întâmplă cu o funcție când x se apropie de un punct în care nu o poți calcula direct? Sau când x devine din ce în ce mai mare? Limitele răspund exact la aceste întrebări. Ele stau la baza derivatelor și integralelor, iar la BAC apar aproape sigur la subiectul al III-lea.
Ideea de limită
Spunem că x→x0limf(x)=ℓ dacă valorile f(x) se apropie oricât de mult de ℓ atunci când x se apropie suficient de mult de x0 (cu x=x0). Funcția nici nu trebuie să fie definită în x0: contează doar comportarea ei în jurul lui x0.
Limite laterale. Limita la stânga (x→x0,x<x0) se notează ℓs, iar limita la dreapta (x→x0,x>x0) se notează ℓd. Funcția are limită în x0 dacă și numai dacă
ℓs=ℓd.
Când funcția este continuă în x0 (de exemplu polinoame, funcții raționale în puncte în care numitorul nu se anulează, sin,cos,ex), limita se obține prin înlocuire directă: x→x0limf(x)=f(x0).
Cazuri de nedeterminare
Uneori înlocuirea duce la o formă din care nu poți trage o concluzie. Acestea sunt cazurile de nedeterminare:
00,∞∞,∞−∞,0⋅∞,1∞,∞0,00.
În schimb, forme ca ∞+∞=∞,∞⋅∞=∞ sau ∞a=0 (cu a real) nu sunt nedeterminări.
Instrumente de bază
1. Factorizarea (pentru 00 la funcții raționale): descompui numărătorul și numitorul și simplifici factorul care se anulează.
2. Funcții raționale la infinit. Pentru x→∞limQ(x)P(x) compari gradele:
gradP<gradQ: limita este 0;
gradP=gradQ: limita este raportul coeficienților dominanți;
gradP>gradQ: limita este ±∞, cu semnul dat de raportul coeficienților dominanți.
3. Amplificarea cu conjugata, pentru diferențe cu radicali (∞−∞ sau 00).