Marea Unire din 1918

În 1914, românii trăiau în mai multe state: Vechiul Regat, Austro-Ungaria (Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureș, Bucovina) și Rusia (Basarabia). Patru ani mai târziu, după un război devastator, aproape toți locuiau în același stat. Marea Unire din 1918 este momentul fondator al României moderne, iar 1 decembrie, Ziua Națională, amintește de el. La BAC, subiectul apare frecvent, de la datele unirilor până la eseuri despre construcția României Mari.

Contextul: Primul Război Mondial

• 1914: la Consiliul de Coroană de la Sinaia, România hotărăște să rămână neutră.
• August 1916: după un tratat secret cu Antanta, care recunoștea drepturile României asupra teritoriilor locuite de români din Austro-Ungaria, România intră în război împotriva Austro-Ungariei.
• Sfârșitul lui 1916: campania eșuează, Bucureștiul este ocupat, iar regele, guvernul și parlamentul se retrag la Iași.
• Vara lui 1917: victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz opresc ofensiva germană în Moldova.
• 1918: după ieșirea Rusiei din război, România rămâne izolată și semnează pacea de la București (mai 1918), pe care regele Ferdinand nu a ratificat-o. România reintră în război la 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de armistițiul general.

Un rol important l-a avut principiul autodeterminării popoarelor, susținut de președintele american Woodrow Wilson: fiecare popor are dreptul să-și hotărască singur statul în care trăiește. Destrămarea Imperiului Rus (1917) și a Austro-Ungariei (1918) a făcut posibilă aplicarea lui.

Unirea Basarabiei (27 martie 1918)

După revoluțiile din Rusia din 1917, în Basarabia s-a format Sfatul Țării, organul reprezentativ al provinciei. Acesta a proclamat Republica Democratică Moldovenească (decembrie 1917), apoi independența ei (ianuarie 1918). La 27 martie 1918, Sfatul Țării a votat unirea cu România: 86 de voturi pentru, 3 împotrivă și 36 de abțineri. Unirea a fost votată inițial cu unele condiții de autonomie, la care Sfatul Țării a renunțat în noiembrie 1918.

Unirea Bucovinei (28 noiembrie 1918)

Pe măsură ce Austro-Ungaria se destrăma, românii din Bucovina au format un Consiliu Național condus de Iancu Flondor. La 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernăuți, a votat unirea necondiționată cu România.

Unirea Transilvaniei (1 decembrie 1918)

În octombrie 1918, românii din Austro-Ungaria au cerut dreptul la autodeterminare, iar Consiliul Național Român Central a preluat conducerea mișcării naționale. La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Marea Adunare Națională (1 228 de delegați aleși, în prezența a peste 100 000 de oameni) a adoptat Rezoluția de unire, citită de Vasile Goldiș. Rezoluția proclama unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România și prevedea drepturi pentru minoritățile naționale, reformă agrară și vot universal.

Au fost alese două organisme provizorii:

• Marele Sfat Național, cu rol legislativ;
• Consiliul Dirigent, condus de Iuliu Maniu, cu rol executiv (un guvern provizoriu al provinciei).

Recunoașterea internațională

Unirile au fost recunoscute la Conferința de pace de la Paris (1919–1920), prin tratate semnate cu statele învinse și cu marile puteri:

Consecințele Marii Uniri

• România și-a dublat aproximativ suprafața, ajungând la circa 295 000 km², și a avut, la recensământul din 1930, aproape 18 milioane de locuitori.
• Statul trebuia unificat: au urmat reforma agrară (1921), votul universal masculin, aplicat din 1919, și Constituția din 1923.
• În 1922, Ferdinand și Maria au fost încoronați la Alba Iulia ca regi ai României Mari.

Exemple rezolvate

Exemplul 1: ordonare cronologică

Ordonează: Congresul General al Bucovinei, intrarea României în război, votul Sfatului Țării, Marea Adunare de la Alba Iulia, bătălia de la Mărășești.

Răspuns: intrarea României în război (august 1916) → Mărășești (vara lui 1917) → votul Sfatului Țării (27 martie 1918) → Congresul General al Bucovinei (28 noiembrie 1918) → Alba Iulia (1 decembrie 1918).

Exemplul 2: legătura cu contextul internațional

Cerință: Prezintă un factor extern care a favorizat Marea Unire.

Răspuns: Destrămarea Imperiului Austro-Ungar la sfârșitul anului 1918, combinată cu principiul autodeterminării popoarelor, a permis românilor din Transilvania și Bucovina să-și hotărască singuri apartenența statală. Adunările de la Cernăuți și Alba Iulia au folosit exact acest principiu pentru a legitima unirea.

Exemplul 3: instituții și roluri

Cerință: Precizează câte o instituție și o personalitate pentru fiecare unire din 1918.

Răspuns: Basarabia: Sfatul Țării, Ion Inculeț (președintele Sfatului Țării). Bucovina: Congresul General al Bucovinei, Iancu Flondor. Transilvania: Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Vasile Goldiș (a citit Rezoluția) sau Iuliu Maniu (președintele Consiliului Dirigent).

Greșeli frecvente

• Ordinea unirilor. Basarabia (martie), Bucovina (noiembrie), Transilvania (decembrie). Transilvania a fost ultima, nu prima.
• Confuzia între instituții. Sfatul Țării aparține Basarabiei; Consiliul Dirigent și Marele Sfat Național aparțin Transilvaniei.
• Tratatele inversate. Trianon (Ungaria) recunoaște unirea Transilvaniei, Saint-Germain (Austria) pe cea a Bucovinei.
• „Unirea a avut loc la încheierea războiului, prin tratate.” Unirile au fost hotărâte de adunări reprezentative ale românilor în 1918; tratatele le-au recunoscut ulterior.
• Confuzia 1859 / 1918. În 1859 s-au unit Moldova și Țara Românească; în 1918, Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu România.

Pe scurt

• România a intrat în Primul Război Mondial în 1916, alături de Antanta, pentru eliberarea românilor din Austro-Ungaria.
• Unirile din 1918: Basarabia (27 martie, Sfatul Țării), Bucovina (28 noiembrie, Cernăuți), Transilvania (1 decembrie, Alba Iulia).
• La Alba Iulia s-au ales Marele Sfat Național (legislativ) și Consiliul Dirigent (executiv, condus de Iuliu Maniu).
• Recunoașterea a venit prin tratatele de la Saint-Germain (1919), Trianon (1920) și Paris (1920).
• Au urmat reforma agrară, votul universal și Constituția din 1923.