Când spui că un prieten „e un leu” sau că ai așteptat „o veșnicie” la coadă, folosești, fără să-ți dai seama, figuri de stil. Scriitorii le folosesc conștient, ca să facă textul mai expresiv și să-ți transmită o emoție, nu doar o informație. La Evaluarea Națională și la BAC ți se cere des să identifici o figură de stil și să explici ce rol are într-un fragment. Această lecție îți dă instrumentele pentru amândouă.
Ce sunt figurile de stil
Figurile de stil sunt construcții prin care cuvintele capătă o expresivitate deosebită, adesea prin folosirea lor cu sens figurat. Ele creează imagini artistice (vizuale, auditive, olfactive, tactile, dinamice) și transmit atitudinea autorului sau a eului liric.
Comparăm două enunțuri:
- „Cerul este albastru.” (informație, sens propriu)
- „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă” (Mihai Eminescu, „Lacul”) — epitetele „albastru” și „galbeni” creează o imagine vizuală și cromatică.
Figurile de stil cele mai frecvente
| figura de stil | ce este | exemplu |
|---|---|---|
| epitetul | cuvânt care arată o însușire neobișnuită, expresivă a unui obiect sau a unei acțiuni | „nuferi galbeni”, „râde trist” |
| comparația | apropierea a doi termeni pe baza unei asemănări, cu un cuvânt de legătură (ca, precum, cum, cât, asemenea) | „ochi albaștri ca cerul” |
| metafora | identificarea directă a doi termeni, fără cuvânt de comparație | „ochii ei, două stele” |
| personificarea | atribuirea unor însușiri sau acțiuni omenești unor lucruri, plante, animale, fenomene | „Apele plâng” (Eminescu) |
| enumerația | înșiruirea mai multor termeni de același fel | „Muntele, valea, râul, satul dormeau.” |
| repetiția | reluarea unui cuvânt sau a unei construcții, pentru accentuare | „Departe, departe se pierde.” |
| antiteza | opunerea a două idei, imagini sau personaje | „ieri râdea, azi plânge” |
| hiperbola | exagerarea (mărirea sau micșorarea) unor însușiri | „o mare de lacrimi” |
| inversiunea | schimbarea ordinii obișnuite a cuvintelor | „albastra zare” (în loc de „zarea albastră”) |
| interogația retorică | întrebare care nu așteaptă răspuns, ci exprimă o emoție | „Cine-ar fi crezut?” |
| invocația retorică | adresare directă către o ființă sau un lucru, de obicei cu un vocativ | „Tu, codrule, ascultă-mă!” |
Procedee fonetice (de sunet): aliterația este repetarea aceleiași consoane, iar asonanța este repetarea aceleiași vocale, pentru efecte muzicale.
Cum deosebești figurile de stil
- Caută un cuvânt de comparație (ca, precum, cum, asemenea, cât). Dacă există și apropie doi termeni, este o comparație.
- Doi termeni identificați direct, fără cuvânt de legătură, înseamnă metaforă.
- O acțiune omenească pusă pe seama unui lucru înseamnă personificare.
- Un adjectiv sau un adverb expresiv pe lângă un substantiv sau un verb înseamnă epitet. Adesea epitetul apare antepus, prin inversiune: „cumplită iarnă”.
- Opoziție (zi / noapte, viață / moarte, ieri / azi) înseamnă antiteză.
- Exagerare evidentă înseamnă hiperbolă.
O secvență poate conține mai multe figuri în același timp. În versul lui Vasile Alecsandri „Din văzduh cumplită iarnă cerne norii de zăpadă” („Iarna”), „cumplită” este un epitet antepus (inversiune), iar faptul că iarna „cerne” norii este o personificare.
Cum explici rolul unei figuri de stil
O cerință de tipul „Explică rolul unei figuri de stil” se rezolvă în trei pași:
- numești figura de stil;
- citezi secvența;
- explici efectul: ce imagine creează, ce sentiment sau idee transmite, ce rol are în text.
Doar numele figurii nu este suficient pentru punctaj complet.
Exemple rezolvate
Exemplul 1: identificarea figurilor într-un text
Fie secvența: „Pădurea, o catedrală verde, tăcea ca o bunică bătrână, iar vântul îi cânta la ureche.”
- „o catedrală verde” este o metaforă pentru pădure (identificare directă), iar „verde” este un epitet;
- „tăcea ca o bunică bătrână” este o comparație (cuvântul „ca”), care conține și personificarea pădurii (tace ca un om);
- „vântul îi cânta la ureche” este o personificare.
Exemplul 2: comparație sau metaforă?
- „Zâmbetul ei era ca o rază de soare.” — comparație: apare „ca”.
- „Zâmbetul ei, o rază de soare.” — metaforă: zâmbetul este raza de soare.
Metafora este considerată mai expresivă, pentru că apropierea dintre termeni este mai strânsă și lasă mai mult loc interpretării.
Exemplul 3: un model de răspuns
Cerință: Explică rolul comparației din versurile „Cum e Fecioara între sfinți / Și luna între stele” (Mihai Eminescu, „Luceafărul”).
Răspuns: Comparația „Cum e Fecioara între sfinți / Și luna între stele” evidențiază frumusețea ieșită din comun a fetei de împărat. Prin apropierea de imagini sacre și cosmice, fata apare unică și aproape ireală, superioară lumii obișnuite, ceea ce pregătește întâlnirea ei cu Luceafărul, o ființă din alt univers.
Greșeli frecvente
- Orice adjectiv este epitet. Nu: „masa pătrată” are doar un adjectiv cu sens propriu, fără valoare expresivă. Epitetul aduce o însușire neașteptată sau încărcată afectiv.
- „Ca” înseamnă mereu comparație. În „lucrează ca profesor”, „ca” arată o calitate, nu o comparație. Verifică dacă se apropie doi termeni diferiți pe baza unei asemănări.
- Confuzia metaforă / personificare. Personificarea dă trăsături omenești unui lucru; metafora înlocuiește sau identifică un termen cu altul.
- Doar numirea figurii. La cerințele despre rol, punctajul se acordă pentru explicarea efectului, nu doar pentru identificare.
- Citarea incompletă. Citează exact secvența în care apare figura, între ghilimele.
Pe scurt
- Figurile de stil dau expresivitate textului și creează imagini artistice.
- Comparația are cuvânt de legătură (ca, precum, cum); metafora identifică direct doi termeni.
- Personificarea atribuie trăsături omenești lucrurilor; epitetul arată o însușire expresivă; antiteza opune idei; hiperbola exagerează.
- Pentru a explica rolul unei figuri: o numești, o citezi și arăți ce imagine sau sentiment transmite.